Spiritul oraselor mici este, o stiti fara indoiala, cel mai rau care poate exista pe lume. Acolo, intotdeauna oamenii cumsecade sunt nebagati in seama, iar spiritele superioare sunt dusmani innascuti ai publicului.
Daca e vorba sa se tina partea unui prost sau unui badaran, ii veti vedea dand fuga. Daca te certi cu vreunul, vin sa asiste ca la spectacol; fac pariuri; dau navala pana te calca pe picioare, atat de nesatiosi sunt sa vada si sa auda. Cel care va cadea, va fi improscat cu noroi si cu ocari; cel care este totdeauna vinovat, este cel mai slab.
Incerci cumva sa te razboiesti cu prejudecatile, cu meschinariile si cu viciile, inseamna ca ii insulti personal, ca ii ataci
in ce au mai scump, ca esti perfid si periculos. Vei fi chemat in fata tribunalelor, ca sa platesti despagubiri, de catre oameni carora nu le cunosti numele, dar care iti vor dovedi ca i-ai vizat in aluziile tale necinstite.
Ce vreti sa va spun?
Daca intalnesti unul singur dintre acestia, fereste-te sa-i calci pe umbra, chiar si la apusul soarelui, cand umbra unui om se intinde pe treizeci de picioare; tot terenul acela apartine omului din micile orase si n-ai dreptul sa calci pe el.
Daca respiri aerul pe care il respira, ii faci un rau, ii ruinezi sanatatea; daca bei din fantana lui, o seci; daca alimentezi comertul provinciei sale, faci sa se scumpeasca proviziile pe care le cumpara; daca ii oferi tigari, il otravesti; daca gasesti ca fata lui e draguta, vrei sa o seduci; daca lauzi virtutile casnice ale sotiei lui, este o ironie rece, fiindca in adancul inimii o dispretuiesti pentru ignoranta ei; daca ai nenorocirea sa gasesti ca ii poti face un compliment, nu-l va intelege si se va duce sa spuna peste tot ca l-ai insultat.
Ia-ti penatii tai si cara-i in inima padurilor, ori in mijlocul pustietatilor. Numai acolo, poate, omul micilor orase te va lasa in pace.