Te-a înşelat. Ei, şi? Nu eşti nici prima, nici ultima care joacă această scenetă. La urma urmei, tot răul spre bine… Sau spre altul!

Care o fi cea mai sigură metodă de a nu fi înşelată niciodată?! Cum arată, cum se poartă şi cum reacţionează femeia “de neînşelat? Dar bărbatul care nu înşală, bărbatul ideal, adică?

Ca să revenim totuşi la realitate, mai bine comentăm uşor pe lângă subiect – căci, sunt convinsă, tema asta nu are reguli… Există nişte elemente comune mai multor cazuri, dar diferă finalul, reacţia, modul de abordare şi chiar… scânteia care declanşează pornirea spre… adulter.

Cică femeile care iubesc simt când sunt înşelate. Unele exagerează şi ajung să piară pe limba lor spurcată, ca păsările (care o fi temeiul zicalei. Altele au o abordare neromanţată: îşi fac bagajele şi pleacă sau îl alungă pe el. Direct, ca şi cum relaţia ar fi fost tăiată cu foarfecele destinului, doar dintr-un “harşti” lipsit de orice logică şi sensibilitate. Acţiunea dragostei lor se încheie precum şliţul de la pantalonii lui, în dormitorul alteia, înainte să vină înapoi acasă.

Cam de la taote femeile aflate în această situaţie auzi aceleaşi aprecieri: “Cu urâta aia, strâmba aia, proasta aia… Păi, aia a fost cu toţi, e o nespălată”etc. Propria neputinţă nu te lasă să ai aprecieri pozitive la adresa… monedei tale de schimb. El, minunatul şi unicul de până mai ieri, devine un impotent, un prost, un nesimţit şi… ce-ţi mai vine la gură, în scopul de a-ţi vărsa găleata de nervi în ghena comună.

câteodată, privind în urmă, descoperi că amrea ta iubire care te-a înşelat cu o colegă e un ratat – şi te uiţi spre cer, mulţumind că n-aţi rămas împreună. Alteori însă, descoperi că ceea ce părea o aventură de-o noapte a iubitului tău (pe care, de altfel, l-ai părăsit fiind convinsă că se va întoarce la tine) a devenit o frumoasă şi trainică relaţie matrimonială, soldată cu doi copii şi o subtilitate din priviri cum rar ai văzut la alte cupluri.

De multe ori te priveşti în oglindă şi te întrebi ce n-ai tu şi are… ea, cealaltă, din cauza căreia eşti nefericită. Rareori răspunsul tău e sincer şi drept. Rareori dai vina pe tine, căci vinovăţia lui e mai simplu de speculat. Câte femei îşi reproşează că au pierdut un bărbat pentru că n-au ştiut să fie, pur şi simplu, femei?… Să aibă căldură, tandreţe, dedicaţie către tot ce are el nevoie, în aşa fel încât el să nu-şi dorească alceva… Cele mai multe îşi amintesc cum s-au sacrificat, cât i-au spălat hainele, cât au gătit, cât au strâns după el şi câte economii au făcut ca să nu-i lipsească lui nimic… (Oare ei ce-şi aduc aminte

Înşelatul are farmec atât timp cât i se întâmplă oricărei alte persoane în afară de tine. Cele mai penibile secvenţe sunt acelea în care, în grupul tău de prieteni, cineva iese într-o zi cu amanta, a doua zi cu nevasta pe care toţi ceilalţi o cunosc. Nimeni n-are curaj s-o sune pe nevastă, nimeni n-are curaj să-i spună “taurului comunal” că nu-i frumos.

Şi totuşi, dacă simţi nevoia să fugi din când în când de lângă perechea ta, e cert că ceva e putred, chiar dacă ţi-e greu să admiţi, să te rupi definitiv şi să faci alegerea de suflet. Puţini dintre noi îşi împachetează viaţa într-o valiză şi pleacă la sufletul pereche, descoperit ulterior relaţiei în care s-au angajat pe termen lung. Cei mai mulţi (şi cele mai multe) aleg cu mintea, lăsând sufletul într-o comă din care rareori îşi mai revine…

Îmi place la nebunie să aud (să citesc, să văd în filme şi chiar să trăiesc) poveşti adevărate de iubire ce s-au petrecut peste limite de înţelegere, peste rigori sociale, peste principii desuete, peste ani de aşteptare şi de dorinţă… Îi ador pe oamenii care s-au încăpăţnat să nu iubească decât o dată, pentru totdeauna şi până la plăsele…